křepčit
/[ˈkr̝̊ɛpt͡ʃɪt]/
Czechverb
Definitions
- 1.to caper, to frolic, to romp
- 2.to dance, to shake a leg
Forms
- křepčitinfinitive
- křepčitiinfinitive
- křepčenínoun-from-verb
- křepčímfirst-person • indicative • singular
- křepčímefirst-person • indicative • plural
- -first-person • imperative • singular
- křepčemefirst-person • imperative • plural
- křepčíšindicative • second-person • singular
- křepčíteindicative • plural • second-person
- křepčiimperative • second-person • singular
- křepčeteimperative • plural • second-person
- křepčíindicative • singular • third-person
- křepčíindicative • plural • third-person
- -imperative • singular • third-person
- -imperative • plural • third-person
- křepčemasculine • present • singular
- -masculine • past • singular
- křepčícfeminine • neuter • present • singular
- -feminine • neuter • past • singular
- křepčíceplural • present
- -past • plural
Conjugation
Infinitive:křepčit, křepčiti
| I | křepčím |
| we | křepčíme |
| you (sg) | křepčíš |
| you (pl) | křepčíte |
| he/she/it | křepčí |
| they | křepčí |
I
křepčím
we
křepčíme
you (sg)
křepčíš
you (pl)
křepčíte
he/she/it
křepčí
they
křepčí