kárat
/[ˈkaːrat]/
Czechverb
Definitions
- 1.to rebuke, to upbraid, to reproach
Synonyms & related words
Etymology
Inherited from Old Czech kárati, from Proto-Slavic *karati.
Forms
- káratinfinitive
- káratiinfinitive
- káránínoun-from-verb
- kárámfirst-person • indicative • singular
- kárámefirst-person • indicative • plural
- -first-person • imperative • singular
- kárejmefirst-person • imperative • plural
- kárášindicative • second-person • singular
- káráteindicative • plural • second-person
- kárejimperative • second-person • singular
- kárejteimperative • plural • second-person
- káráindicative • singular • third-person
- kárajíindicative • plural • third-person
- -imperative • singular • third-person
- -imperative • plural • third-person
- kárajemasculine • present • singular
- -masculine • past • singular
- kárajícfeminine • neuter • present • singular
- -feminine • neuter • past • singular
- kárajíceplural • present
- -past • plural
Conjugation
Infinitive:kárat, kárati
| I | kárám |
| we | káráme |
| you (sg) | káráš |
| you (pl) | káráte |
| he/she/it | kárá |
| they | kárají |
I
kárám
we
káráme
you (sg)
káráš
you (pl)
káráte
he/she/it
kárá
they
kárají