hlučet
/[ˈɦlut͡ʃɛt]/
Czechverb
Definitions
- 1.to make noise, to be noisy
Synonyms & related words
No etymology recorded for this word.
Forms
- hlučetinfinitive
- hlučetiinfinitive
- hlučenínoun-from-verb
- hlučímfirst-person • indicative • singular
- hlučímefirst-person • indicative • plural
- -first-person • imperative • singular
- hlučmefirst-person • imperative • plural
- hlučíšindicative • second-person • singular
- hlučíteindicative • plural • second-person
- hlučimperative • second-person • singular
- hlučteimperative • plural • second-person
- hlučíindicative • singular • third-person
- hlučíindicative • plural • third-person
- -imperative • singular • third-person
- -imperative • plural • third-person
- hlučemasculine • present • singular
- -masculine • past • singular
- hlučícfeminine • neuter • present • singular
- -feminine • neuter • past • singular
- hlučíceplural • present
- -past • plural
Conjugation
Infinitive:hlučet, hlučeti
| I | hlučím |
| we | hlučíme |
| you (sg) | hlučíš |
| you (pl) | hlučíte |
| he/she/it | hlučí |
| they | hlučí |
I
hlučím
we
hlučíme
you (sg)
hlučíš
you (pl)
hlučíte
he/she/it
hlučí
they
hlučí