foukat
/[ˈfou̯kat]/
Czechverb
Definitions
- 1.to blow
Vítr fouká.
Wind is blowing.
Synonyms & related words
Etymology
Inherited from Old Czech fúkati, of imitative origin.
Forms
- fouknoutperfective
- foukatinfinitive
- foukatiinfinitive
- foukánínoun-from-verb
- foukámfirst-person • indicative • singular
- foukámefirst-person • indicative • plural
- -first-person • imperative • singular
- foukejmefirst-person • imperative • plural
- foukášindicative • second-person • singular
- foukáteindicative • plural • second-person
- foukejimperative • second-person • singular
- foukejteimperative • plural • second-person
- foukáindicative • singular • third-person
- foukajíindicative • plural • third-person
- -imperative • singular • third-person
- -imperative • plural • third-person
- foukajemasculine • present • singular
- -masculine • past • singular
- foukajícfeminine • neuter • present • singular
- -feminine • neuter • past • singular
- foukajíceplural • present
- -past • plural
Conjugation
Infinitive:foukat, foukati
| I | foukám |
| we | foukáme |
| you (sg) | foukáš |
| you (pl) | foukáte |
| he/she/it | fouká |
| they | foukají |
I
foukám
we
foukáme
you (sg)
foukáš
you (pl)
foukáte
he/she/it
fouká
they
foukají