fičet
/[ˈfɪt͡ʃɛt]/
Czechverb
Definitions
- 1.to blow (often of a wind)
- 2.to zoom somewhere (to run quickly)
Forms
- fičetinfinitive
- fičetiinfinitive
- -noun-from-verb
- fičímfirst-person • indicative • singular
- fičímefirst-person • indicative • plural
- -first-person • imperative • singular
- fičmefirst-person • imperative • plural
- fičíšindicative • second-person • singular
- fičíteindicative • plural • second-person
- fičimperative • second-person • singular
- fičteimperative • plural • second-person
- fičíindicative • singular • third-person
- fičíindicative • plural • third-person
- -imperative • singular • third-person
- -imperative • plural • third-person
- fičemasculine • present • singular
- -masculine • past • singular
- fičícfeminine • neuter • present • singular
- -feminine • neuter • past • singular
- fičíceplural • present
- -past • plural
Conjugation
Infinitive:fičet, fičeti
| I | fičím |
| we | fičíme |
| you (sg) | fičíš |
| you (pl) | fičíte |
| he/she/it | fičí |
| they | fičí |
I
fičím
we
fičíme
you (sg)
fičíš
you (pl)
fičíte
he/she/it
fičí
they
fičí