dlužit
/[ˈdluʒɪt]/
Czechverb
Definitions
- 1.to owe
Synonyms & related words
Etymology
Inherited from Proto-Slavic *dъlžiti.
Forms
- dlužitinfinitive
- dlužitiinfinitive
- dluženínoun-from-verb
- dlužímfirst-person • indicative • singular
- dlužímefirst-person • indicative • plural
- -first-person • imperative • singular
- dlužmefirst-person • imperative • plural
- dlužíšindicative • second-person • singular
- dlužíteindicative • plural • second-person
- dlužimperative • second-person • singular
- dlužteimperative • plural • second-person
- dlužíindicative • singular • third-person
- dlužíindicative • plural • third-person
- -imperative • singular • third-person
- -imperative • plural • third-person
- dlužemasculine • present • singular
- -masculine • past • singular
- dlužícfeminine • neuter • present • singular
- -feminine • neuter • past • singular
- dlužíceplural • present
- -past • plural
Conjugation
Infinitive:dlužit, dlužiti
| I | dlužím |
| we | dlužíme |
| you (sg) | dlužíš |
| you (pl) | dlužíte |
| he/she/it | dluží |
| they | dluží |
I
dlužím
we
dlužíme
you (sg)
dlužíš
you (pl)
dlužíte
he/she/it
dluží
they
dluží