bzdít
/[ˈbzɟiːt]/
Czechverb
Definitions
- 1.to fart
Synonyms & related words
Etymology
Inherited from Old Czech bzdieti, pzdieti, from Proto-Slavic *pьzděti.
Forms
- bzdítinfinitive
- bzdítiinfinitive
- -noun-from-verb
- bzdímfirst-person • indicative • singular
- bzdímefirst-person • indicative • plural
- -first-person • imperative • singular
- bzděmefirst-person • imperative • plural
- bzdíšindicative • second-person • singular
- bzdíteindicative • plural • second-person
- bzdiimperative • second-person • singular
- bzděteimperative • plural • second-person
- bzdíindicative • singular • third-person
- bzdíindicative • plural • third-person
- -imperative • singular • third-person
- -imperative • plural • third-person
- bzděmasculine • present • singular
- -masculine • past • singular
- bzdícfeminine • neuter • present • singular
- -feminine • neuter • past • singular
- bzdíceplural • present
- -past • plural
Conjugation
Infinitive:bzdít, bzdíti
| I | bzdím |
| we | bzdíme |
| you (sg) | bzdíš |
| you (pl) | bzdíte |
| he/she/it | bzdí |
| they | bzdí |
I
bzdím
we
bzdíme
you (sg)
bzdíš
you (pl)
bzdíte
he/she/it
bzdí
they
bzdí