bydlet
/[ˈbɪdlɛt]/
Czechverb
Definitions
- 1.to live, to dwell
Synonyms & related words
Etymology
Inherited from Old Czech bydliti. By surface analysis, bydlo + -it.
Forms
- bydletinfinitive
- bydletiinfinitive
- -noun-from-verb
- bydlímfirst-person • indicative • singular
- bydlímefirst-person • indicative • plural
- -first-person • imperative • singular
- bydlemefirst-person • imperative • plural
- bydlíšindicative • second-person • singular
- bydlíteindicative • plural • second-person
- bydliimperative • second-person • singular
- bydleteimperative • plural • second-person
- bydlíindicative • singular • third-person
- bydlíindicative • plural • third-person
- bydlejíindicative • plural • third-person
- -imperative • singular • third-person
- -imperative • plural • third-person
- bydlemasculine • present • singular
- bydlejemasculine • present • singular
- -masculine • past • singular
- bydlícfeminine • neuter • present • singular
- bydlejícfeminine • neuter • present • singular
- -feminine • neuter • past • singular
- bydlíceplural • present
- bydlejíceplural • present
- -past • plural
- bydlitalternative
Conjugation
Infinitive:bydlet, bydleti
| I | bydlím |
| we | bydlíme |
| you (sg) | bydlíš |
| you (pl) | bydlíte |
| he/she/it | bydlí |
| they | bydlí, bydlejí |
I
bydlím
we
bydlíme
you (sg)
bydlíš
you (pl)
bydlíte
he/she/it
bydlí
they
bydlí, bydlejí