bučet
/[ˈbut͡ʃɛt]/
Czechverb
Definitions
- 1.to moo (of a cow)
- 2.to yell in a deep voice at something or someone; to bellow
Forms
- bučetinfinitive
- bučetiinfinitive
- -noun-from-verb
- bučímfirst-person • indicative • singular
- bučímefirst-person • indicative • plural
- -first-person • imperative • singular
- bučmefirst-person • imperative • plural
- bučíšindicative • second-person • singular
- bučíteindicative • plural • second-person
- bučimperative • second-person • singular
- bučteimperative • plural • second-person
- bučíindicative • singular • third-person
- bučíindicative • plural • third-person
- -imperative • singular • third-person
- -imperative • plural • third-person
- bučemasculine • present • singular
- -masculine • past • singular
- bučícfeminine • neuter • present • singular
- -feminine • neuter • past • singular
- bučíceplural • present
- -past • plural
Conjugation
Infinitive:bučet, bučeti
| I | bučím |
| we | bučíme |
| you (sg) | bučíš |
| you (pl) | bučíte |
| he/she/it | bučí |
| they | bučí |
I
bučím
we
bučíme
you (sg)
bučíš
you (pl)
bučíte
he/she/it
bučí
they
bučí