bláznit
/[ˈblaːzɲɪt]/
Czechverb
Definitions
- 1.to be crazy, to go crazy, to be foolish
Přestaň bláznit.
Don’t be crazy.
Synonyms & related words
Etymology
Inherited from Proto-Slavic *blaznìti.
Forms
- zbláznitperfective
- bláznitinfinitive
- bláznitiinfinitive
- blázněnínoun-from-verb
- bláznímfirst-person • indicative • singular
- bláznímefirst-person • indicative • plural
- -first-person • imperative • singular
- blázněmefirst-person • imperative • plural
- blázníšindicative • second-person • singular
- blázníteindicative • plural • second-person
- blázniimperative • second-person • singular
- blázněteimperative • plural • second-person
- blázníindicative • singular • third-person
- blázníindicative • plural • third-person
- -imperative • singular • third-person
- -imperative • plural • third-person
- blázněmasculine • present • singular
- -masculine • past • singular
- bláznícfeminine • neuter • present • singular
- -feminine • neuter • past • singular
- blázníceplural • present
- -past • plural
Conjugation
Infinitive:bláznit, blázniti
| I | blázním |
| we | blázníme |
| you (sg) | blázníš |
| you (pl) | blázníte |
| he/she/it | blázní |
| they | blázní |
I
blázním
we
blázníme
you (sg)
blázníš
you (pl)
blázníte
he/she/it
blázní
they
blázní