útočit
/[ˈuːtot͡ʃɪt]/
Czechverb
Definitions
- 1.to attack
Synonyms & related words
No etymology recorded for this word.
Forms
- zaútočitperfective
- útočitinfinitive
- útočitiinfinitive
- útočenínoun-from-verb
- útočímfirst-person • indicative • singular
- útočímefirst-person • indicative • plural
- -first-person • imperative • singular
- útočmefirst-person • imperative • plural
- útočíšindicative • second-person • singular
- útočíteindicative • plural • second-person
- útočimperative • second-person • singular
- útočteimperative • plural • second-person
- útočíindicative • singular • third-person
- útočíindicative • plural • third-person
- -imperative • singular • third-person
- -imperative • plural • third-person
- útočemasculine • present • singular
- -masculine • past • singular
- útočícfeminine • neuter • present • singular
- -feminine • neuter • past • singular
- útočíceplural • present
- -past • plural
Conjugation
Infinitive:útočit, útočiti
| I | útočím |
| we | útočíme |
| you (sg) | útočíš |
| you (pl) | útočíte |
| he/she/it | útočí |
| they | útočí |
I
útočím
we
útočíme
you (sg)
útočíš
you (pl)
útočíte
he/she/it
útočí
they
útočí