рубити
/[rʊˈbɪte]/
Ukrainianverb
Definitions
- 1.to hem
Forms
- руби́тиcanonical • imperfective
- rubýtyromanization
- 4cclass
- руби́тиimperfective • infinitive
- руби́тьimperfective • infinitive
- -active • imperfective • present
- -active • imperfective • past
- -imperfective • passive • present
- ру́бленийimperfective • passive • past
- impersonal: ру́бленоimperfective • passive • past
- ру́блячиadverbial • imperfective • present
- руби́вшиadverbial • imperfective • past
- рублю́first-person • imperfective • present • singular
- бу́ду руби́тиfirst-person • future • imperfective • singular
- бу́ду руби́тьfirst-person • future • imperfective • singular
- руби́тимуfirst-person • future • imperfective • singular
- ру́бишimperfective • present • second-person • singular
- бу́деш руби́тиfuture • imperfective • second-person • singular
- бу́деш руби́тьfuture • imperfective • second-person • singular
- руби́тимешfuture • imperfective • second-person • singular
- ру́битьimperfective • present • singular • third-person
- бу́де руби́тиfuture • imperfective • singular • third-person
- бу́де руби́тьfuture • imperfective • singular • third-person
- руби́тимеfuture • imperfective • singular • third-person
- ру́бимfirst-person • imperfective • plural • present
- ру́бимоfirst-person • imperfective • plural • present
- бу́демо руби́тиfirst-person • future • imperfective • plural
- бу́демо руби́тьfirst-person • future • imperfective • plural
- руби́тимемоfirst-person • future • imperfective • plural
- руби́тимемfirst-person • future • imperfective • plural
- ру́битеimperfective • plural • present • second-person
- бу́дете руби́тиfuture • imperfective • plural • second-person
- бу́дете руби́тьfuture • imperfective • plural • second-person
- руби́тиметеfuture • imperfective • plural • second-person
- ру́блятьimperfective • plural • present • third-person
- бу́дуть руби́тиfuture • imperfective • plural • third-person
- бу́дуть руби́тьfuture • imperfective • plural • third-person
- руби́тимутьfuture • imperfective • plural • third-person
- -first-person • imperative • singular
- рубі́мfirst-person • imperative • plural
- рубі́моfirst-person • imperative • plural
- руби́imperative • second-person • singular
- рубі́тьimperative • plural • second-person
- руби́вmasculine • past • singular
- руби́лиmasculine • past • plural
- руби́лаfeminine • past • singular
- руби́лиfeminine • past • plural
- руби́лоneuter • past • singular
- руби́лиneuter • past • plural
Conjugation
Infinitive:руби́ти, руби́ть
| I | рублю́ |
| you (sg) | ру́биш |
| he/she/it | ру́бить |
| we | ру́бим, ру́бимо |
| you (pl) | ру́бите |
| they | ру́блять |
I
рублю́
you (sg)
ру́биш
he/she/it
ру́бить
we
ру́бим, ру́бимо
you (pl)
ру́бите
they
ру́блять
Other Forms
gerund:ру́блячи, руби́вши