лучити
/[ˈɫut͡ʃete] | [ɫʊˈt͡ʃɪte] | [ˈɫut͡ʃete]/
Ukrainianverb
Definitions
- 1.to aim (at)
- 2.synonym of влуча́ти impf (vlučáty, “to hit, to strike”)
Forms
- лу́читиcanonical • imperfective
- lúčytyromanization
- 4aclass
- лу́читиimperfective • infinitive
- лу́читьimperfective • infinitive
- -active • imperfective • present
- -active • imperfective • past
- -imperfective • passive • present
- -imperfective • passive • past
- лу́чачиadverbial • imperfective • present
- лу́чившиadverbial • imperfective • past
- лу́чуfirst-person • imperfective • present • singular
- бу́ду лу́читиfirst-person • future • imperfective • singular
- бу́ду лу́читьfirst-person • future • imperfective • singular
- лу́читимуfirst-person • future • imperfective • singular
- лу́чишimperfective • present • second-person • singular
- бу́деш лу́читиfuture • imperfective • second-person • singular
- бу́деш лу́читьfuture • imperfective • second-person • singular
- лу́читимешfuture • imperfective • second-person • singular
- лу́читьimperfective • present • singular • third-person
- бу́де лу́читиfuture • imperfective • singular • third-person
- бу́де лу́читьfuture • imperfective • singular • third-person
- лу́читимеfuture • imperfective • singular • third-person
- лу́чимfirst-person • imperfective • plural • present
- лу́чимоfirst-person • imperfective • plural • present
- бу́демо лу́читиfirst-person • future • imperfective • plural
- бу́демо лу́читьfirst-person • future • imperfective • plural
- лу́читимемоfirst-person • future • imperfective • plural
- лу́читимемfirst-person • future • imperfective • plural
- лу́читеimperfective • plural • present • second-person
- бу́дете лу́читиfuture • imperfective • plural • second-person
- бу́дете лу́читьfuture • imperfective • plural • second-person
- лу́читиметеfuture • imperfective • plural • second-person
- лу́чатьimperfective • plural • present • third-person
- бу́дуть лу́читиfuture • imperfective • plural • third-person
- бу́дуть лу́читьfuture • imperfective • plural • third-person
- лу́читимутьfuture • imperfective • plural • third-person
- -first-person • imperative • singular
- лу́чмоfirst-person • imperative • plural
- лучimperative • second-person • singular
- лу́чтеimperative • plural • second-person
- лу́чивmasculine • past • singular
- лу́чилиmasculine • past • plural
- лу́чилаfeminine • past • singular
- лу́чилиfeminine • past • plural
- лу́чилоneuter • past • singular
- лу́чилиneuter • past • plural
Conjugation
Infinitive:лу́чити, лу́чить
| I | лу́чу |
| you (sg) | лу́чиш |
| he/she/it | лу́чить |
| we | лу́чим, лу́чимо |
| you (pl) | лу́чите |
| they | лу́чать |
I
лу́чу
you (sg)
лу́чиш
he/she/it
лу́чить
we
лу́чим, лу́чимо
you (pl)
лу́чите
they
лу́чать
Other Forms
gerund:лу́чачи, лу́чивши