жичити
/[ˈʒɪt͡ʃete]/
Ukrainianverb
Definitions
- 1.to wish (to bestow a thought or gesture towards someone or something)
Forms
- жи́читиcanonical • imperfective
- žýčytyromanization
- 4aclass
- жи́читиimperfective • infinitive
- жи́читьimperfective • infinitive
- -active • imperfective • present
- -active • imperfective • past
- -imperfective • passive • present
- -imperfective • passive • past
- жи́чачиadverbial • imperfective • present
- жи́чившиadverbial • imperfective • past
- жи́чуfirst-person • imperfective • present • singular
- бу́ду жи́читиfirst-person • future • imperfective • singular
- бу́ду жи́читьfirst-person • future • imperfective • singular
- жи́читимуfirst-person • future • imperfective • singular
- жи́чишimperfective • present • second-person • singular
- бу́деш жи́читиfuture • imperfective • second-person • singular
- бу́деш жи́читьfuture • imperfective • second-person • singular
- жи́читимешfuture • imperfective • second-person • singular
- жи́читьimperfective • present • singular • third-person
- бу́де жи́читиfuture • imperfective • singular • third-person
- бу́де жи́читьfuture • imperfective • singular • third-person
- жи́читимеfuture • imperfective • singular • third-person
- жи́чимfirst-person • imperfective • plural • present
- жи́чимоfirst-person • imperfective • plural • present
- бу́демо жи́читиfirst-person • future • imperfective • plural
- бу́демо жи́читьfirst-person • future • imperfective • plural
- жи́читимемоfirst-person • future • imperfective • plural
- жи́читимемfirst-person • future • imperfective • plural
- жи́читеimperfective • plural • present • second-person
- бу́дете жи́читиfuture • imperfective • plural • second-person
- бу́дете жи́читьfuture • imperfective • plural • second-person
- жи́читиметеfuture • imperfective • plural • second-person
- жи́чатьimperfective • plural • present • third-person
- бу́дуть жи́читиfuture • imperfective • plural • third-person
- бу́дуть жи́читьfuture • imperfective • plural • third-person
- жи́читимутьfuture • imperfective • plural • third-person
- -first-person • imperative • singular
- жи́чмоfirst-person • imperative • plural
- жичimperative • second-person • singular
- жи́чтеimperative • plural • second-person
- жи́чивmasculine • past • singular
- жи́чилиmasculine • past • plural
- жи́чилаfeminine • past • singular
- жи́чилиfeminine • past • plural
- жи́чилоneuter • past • singular
- жи́чилиneuter • past • plural
- зи́читиalternative
Conjugation
Infinitive:жи́чити, жи́чить
| I | жи́чу |
| you (sg) | жи́чиш |
| he/she/it | жи́чить |
| we | жи́чим, жи́чимо |
| you (pl) | жи́чите |
| they | жи́чать |
I
жи́чу
you (sg)
жи́чиш
he/she/it
жи́чить
we
жи́чим, жи́чимо
you (pl)
жи́чите
they
жи́чать
Other Forms
gerund:жи́чачи, жи́чивши