втікати
/[ʍtʲiˈkate]/
Ukrainianverb
Definitions
- 1.to flow in, to pour in
Forms
- втіка́тиcanonical • imperfective
- vtikátyromanization
- 1aclass
- втіка́тиimperfective • infinitive
- втіка́тьimperfective • infinitive
- -active • imperfective • present
- -active • imperfective • past
- -imperfective • passive • present
- -imperfective • passive • past
- втіка́ючиadverbial • imperfective • present
- втіка́вшиadverbial • imperfective • past
- втіка́юfirst-person • imperfective • present • singular
- бу́ду втіка́тиfirst-person • future • imperfective • singular
- бу́ду втіка́тьfirst-person • future • imperfective • singular
- втіка́тимуfirst-person • future • imperfective • singular
- втіка́єшimperfective • present • second-person • singular
- бу́деш утіка́тиfuture • imperfective • second-person • singular
- бу́деш утіка́тьfuture • imperfective • second-person • singular
- втіка́тимешfuture • imperfective • second-person • singular
- втіка́єimperfective • present • singular • third-person
- бу́де втіка́тиfuture • imperfective • singular • third-person
- бу́де втіка́тьfuture • imperfective • singular • third-person
- втіка́тимеfuture • imperfective • singular • third-person
- втіка́ємfirst-person • imperfective • plural • present
- втіка́ємоfirst-person • imperfective • plural • present
- бу́демо втіка́тиfirst-person • future • imperfective • plural
- бу́демо втіка́тьfirst-person • future • imperfective • plural
- втіка́тимемоfirst-person • future • imperfective • plural
- втіка́тимемfirst-person • future • imperfective • plural
- втіка́єтеimperfective • plural • present • second-person
- бу́дете втіка́тиfuture • imperfective • plural • second-person
- бу́дете втіка́тьfuture • imperfective • plural • second-person
- втіка́тиметеfuture • imperfective • plural • second-person
- втіка́ютьimperfective • plural • present • third-person
- бу́дуть утіка́тиfuture • imperfective • plural • third-person
- бу́дуть утіка́тьfuture • imperfective • plural • third-person
- втіка́тимутьfuture • imperfective • plural • third-person
- -first-person • imperative • singular
- втіка́ймоfirst-person • imperative • plural
- втіка́йimperative • second-person • singular
- втіка́йтеimperative • plural • second-person
- втіка́вmasculine • past • singular
- втіка́лиmasculine • past • plural
- втіка́лаfeminine • past • singular
- втіка́лиfeminine • past • plural
- втіка́лоneuter • past • singular
- втіка́лиneuter • past • plural
Conjugation
Infinitive:втіка́ти, втіка́ть
| I | втіка́ю |
| you (sg) | втіка́єш |
| he/she/it | втіка́є |
| we | втіка́єм, втіка́ємо |
| you (pl) | втіка́єте |
| they | втіка́ють |
I
втіка́ю
you (sg)
втіка́єш
he/she/it
втіка́є
we
втіка́єм, втіка́ємо
you (pl)
втіка́єте
they
втіка́ють
Other Forms
gerund:втіка́ючи, втіка́вши