атакувати
/[ɐtɐkʊˈʋate]/
Ukrainianverb
Definitions
- 1.to attack, to assault
- 2.to direct one's actions against something or someone
Forms
- атакува́тиcanonical • imperfective
- atakuvátyromanization
- 2aclass
- атакува́тиimperfective • infinitive
- атакува́тьimperfective • infinitive
- -active • imperfective • present
- -active • imperfective • past
- -imperfective • passive • present
- -imperfective • passive • past
- атаку́ючиadverbial • imperfective • present
- атакува́вшиadverbial • imperfective • past
- атаку́юfirst-person • imperfective • present • singular
- бу́ду атакува́тиfirst-person • future • imperfective • singular
- бу́ду атакува́тьfirst-person • future • imperfective • singular
- атакува́тимуfirst-person • future • imperfective • singular
- атаку́єшimperfective • present • second-person • singular
- бу́деш атакува́тиfuture • imperfective • second-person • singular
- бу́деш атакува́тьfuture • imperfective • second-person • singular
- атакува́тимешfuture • imperfective • second-person • singular
- атаку́єimperfective • present • singular • third-person
- бу́де атакува́тиfuture • imperfective • singular • third-person
- бу́де атакува́тьfuture • imperfective • singular • third-person
- атакува́тимеfuture • imperfective • singular • third-person
- атаку́ємfirst-person • imperfective • plural • present
- атаку́ємоfirst-person • imperfective • plural • present
- бу́демо атакува́тиfirst-person • future • imperfective • plural
- бу́демо атакува́тьfirst-person • future • imperfective • plural
- атакува́тимемоfirst-person • future • imperfective • plural
- атакува́тимемfirst-person • future • imperfective • plural
- атаку́єтеimperfective • plural • present • second-person
- бу́дете атакува́тиfuture • imperfective • plural • second-person
- бу́дете атакува́тьfuture • imperfective • plural • second-person
- атакува́тиметеfuture • imperfective • plural • second-person
- атаку́ютьimperfective • plural • present • third-person
- бу́дуть атакува́тиfuture • imperfective • plural • third-person
- бу́дуть атакува́тьfuture • imperfective • plural • third-person
- атакува́тимутьfuture • imperfective • plural • third-person
- -first-person • imperative • singular
- атаку́ймоfirst-person • imperative • plural
- атаку́йimperative • second-person • singular
- атаку́йтеimperative • plural • second-person
- атакува́вmasculine • past • singular
- атакува́лиmasculine • past • plural
- атакува́лаfeminine • past • singular
- атакува́лиfeminine • past • plural
- атакува́лоneuter • past • singular
- атакува́лиneuter • past • plural
Conjugation
Infinitive:атакува́ти, атакува́ть
| I | атаку́ю |
| you (sg) | атаку́єш |
| he/she/it | атаку́є |
| we | атаку́єм, атаку́ємо |
| you (pl) | атаку́єте |
| they | атаку́ють |
I
атаку́ю
you (sg)
атаку́єш
he/she/it
атаку́є
we
атаку́єм, атаку́ємо
you (pl)
атаку́єте
they
атаку́ють
Other Forms
gerund:атаку́ючи, атакува́вши
Full conjugation of атакувати →