zabraniti
//zabrǎːniti//
Serbo-Croatianverb
Definitions
- 1.to forbid, prohibit
- 2.to disallow
- 3.to ban
Forms
- bȕdēmo zabranilifuture • future-ii • plural
- bȕdēte zabranilifuture • future-ii • plural
- bȕdū zabranilifuture • future-ii • plural • third-person
- zabranio sampast • perfect • singular
- zabranio sipast • perfect • singular
- zabranio jepast • perfect • singular • third-person
- zabranili smopast • perfect • plural
- zabranili stepast • perfect • plural
- zabranili supast • perfect • plural • third-person
- bȉo sam zabraniopast • pluperfect • singular
- bȉo si zabraniopast • pluperfect • singular
- bȉo je zabraniopast • pluperfect • singular • third-person
- bíli smo zabranilipast • pluperfect • plural
- bíli ste zabranilipast • pluperfect • plural
- bíli su zabranilipast • pluperfect • plural • third-person
- zabranihaorist • past • singular
- zabraniaorist • past • singular
- zabraniaorist • past • singular • third-person
- zabranismoaorist • past • plural
- zabranisteaorist • past • plural
- zabranišeaorist • past • plural • third-person
- zabranio bihconditional • conditional-i • singular
- zabranio biconditional • conditional-i • singular
- zabranio biconditional • conditional-i • singular • third-person
- zabranili bismoconditional • conditional-i • plural
- zabranili bisteconditional • conditional-i • plural
- zabranili biconditional • conditional-i • plural • third-person
- bȉo bih zabranioconditional • conditional-ii • singular
- bȉo bi zabranioconditional • conditional-ii • singular
- bȉo bi zabranioconditional • conditional-ii • singular • third-person
- bíli bismo zabraniliconditional • conditional-ii • plural
- bíli biste zabraniliconditional • conditional-ii • plural
- bíli bi zabraniliconditional • conditional-ii • plural • third-person
- -imperative • singular
- zabraniimperative • singular
- -imperative • singular • third-person
- zabranimoimperative • plural
- zabraniteimperative • plural
- -imperative • plural • third-person
- zabrániticanonical • perfective
- забра́нитиcyrillic
- zabranitiinfinitive
- -noun-from-verb
- zabranimpresent • singular
- zabranišpresent • singular
- zabranipresent • singular • third-person
- zabranimoplural • present
- zabraniteplural • present
- zabraneplural • present • third-person
- zabranit ćufuture • future-i • singular
- zabranićufuture • future-i • singular
- zabranit ćešfuture • future-i • singular
- zabranićešfuture • future-i • singular
- zabranit ćefuture • future-i • singular • third-person
- zabranićefuture • future-i • singular • third-person
- zabranit ćemofuture • future-i • plural
- zabranićemofuture • future-i • plural
- zabranit ćetefuture • future-i • plural
- zabranićetefuture • future-i • plural
- zabranit ćе̄future • future-i • plural • third-person
- bȕdēm zabraniofuture • future-ii • singular
- bȕdēš zabraniofuture • future-ii • singular
- bȕdē zabraniofuture • future-ii • singular • third-person
Conjugation
Infinitive:zabraniti
| he/she/it | zabrani |
| they | zabrane |
he/she/it
zabrani
they
zabrane
Full conjugation of zabraniti →