nastupiti
//nastǔːpiti//
Serbo-Croatianverb
Definitions
- 1.to begin
- 2.to behave, act
- 3.to tread, step on
Forms
- nastúpiticanonical • perfective
- насту́питиcyrillic
- nastupitiinfinitive
- -noun-from-verb
- nastupimpresent • singular
- nastupišpresent • singular
- nastupipresent • singular • third-person
- nastupimoplural • present
- nastupiteplural • present
- nastupeplural • present • third-person
- nastupit ćufuture • future-i • singular
- nastupićufuture • future-i • singular
- nastupit ćešfuture • future-i • singular
- nastupićešfuture • future-i • singular
- nastupit ćefuture • future-i • singular • third-person
- nastupićefuture • future-i • singular • third-person
- nastupit ćemofuture • future-i • plural
- nastupićemofuture • future-i • plural
- nastupit ćetefuture • future-i • plural
- nastupićetefuture • future-i • plural
- nastupit ćе̄future • future-i • plural • third-person
- bȕdēm nastupiofuture • future-ii • singular
- bȕdēš nastupiofuture • future-ii • singular
- bȕdē nastupiofuture • future-ii • singular • third-person
- bȕdēmo nastupilifuture • future-ii • plural
- bȕdēte nastupilifuture • future-ii • plural
- bȕdū nastupilifuture • future-ii • plural • third-person
- nastupio sampast • perfect • singular
- nastupio sipast • perfect • singular
- nastupio jepast • perfect • singular • third-person
- nastupili smopast • perfect • plural
- nastupili stepast • perfect • plural
- nastupili supast • perfect • plural • third-person
- bȉo sam nastupiopast • pluperfect • singular
- bȉo si nastupiopast • pluperfect • singular
- bȉo je nastupiopast • pluperfect • singular • third-person
- bíli smo nastupilipast • pluperfect • plural
- bíli ste nastupilipast • pluperfect • plural
- bíli su nastupilipast • pluperfect • plural • third-person
- nastupihaorist • past • singular
- nastupiaorist • past • singular
- nastupiaorist • past • singular • third-person
- nastupismoaorist • past • plural
- nastupisteaorist • past • plural
- nastupišeaorist • past • plural • third-person
- nastupio bihconditional • conditional-i • singular
- nastupio biconditional • conditional-i • singular
- nastupio biconditional • conditional-i • singular • third-person
- nastupili bismoconditional • conditional-i • plural
- nastupili bisteconditional • conditional-i • plural
- nastupili biconditional • conditional-i • plural • third-person
- bȉo bih nastupioconditional • conditional-ii • singular
- bȉo bi nastupioconditional • conditional-ii • singular
- bȉo bi nastupioconditional • conditional-ii • singular • third-person
- bíli bismo nastupiliconditional • conditional-ii • plural
- bíli biste nastupiliconditional • conditional-ii • plural
- bíli bi nastupiliconditional • conditional-ii • plural • third-person
- -imperative • singular
- nastupiimperative • singular
- -imperative • singular • third-person
- nastupimoimperative • plural
- nastupiteimperative • plural
- -imperative • plural • third-person
Conjugation
Infinitive:nastupiti
| he/she/it | nastupi |
| they | nastupe |
he/she/it
nastupi
they
nastupe
Full conjugation of nastupiti →