- јуна́чити
- canonical, imperfective
- junáčiti
- romanization
- јуначити
- infinitive
- јуна́че̄ње
- noun-from-verb
- јуначим
- present, singular
- јуначиш
- present, singular
- јуначи
- present, singular, third-person
- јуначимо
- plural, present
- јуначите
- plural, present
- јуначе
- plural, present, third-person
- јуначит ћу
- future, future-i, singular
- јуначићу
- future, future-i, singular
- јуначит ћеш
- future, future-i, singular
- јуначићеш
- future, future-i, singular
- јуначит ће
- future, future-i, singular, third-person
- јуначиће
- future, future-i, singular, third-person
- јуначит ћемо
- future, future-i, plural
- јуначићемо
- future, future-i, plural
- јуначит ћете
- future, future-i, plural
- јуначићете
- future, future-i, plural
- јуначит ће̄
- future, future-i, plural, third-person
- јуначиће
- future, future-i, plural, third-person
- бу̏де̄м јуначио
- future, future-ii, singular
- бу̏де̄ш јуначио
- future, future-ii, singular
- бу̏де̄ јуначио
- future, future-ii, singular, third-person
- бу̏де̄мо јуначили
- future, future-ii, plural
- бу̏де̄те јуначили
- future, future-ii, plural
- бу̏дӯ јуначили
- future, future-ii, plural, third-person
- јуначио сам
- past, perfect, singular
- јуначио си
- past, perfect, singular
- јуначио је
- past, perfect, singular, third-person
- јуначили смо
- past, perfect, plural
- јуначили сте
- past, perfect, plural
- јуначили су
- past, perfect, plural, third-person
- би̏о сам јуначио
- past, pluperfect, singular
- би̏о си јуначио
- past, pluperfect, singular
- би̏о је јуначио
- past, pluperfect, singular, third-person
- би́ли смо јуначили
- past, pluperfect, plural
- би́ли сте јуначили
- past, pluperfect, plural
- би́ли су јуначили
- past, pluperfect, plural, third-person
- јуначах
- imperfect, past, singular
- јуначаше
- imperfect, past, singular
- јуначаше
- imperfect, past, singular, third-person
- јуначасмо
- imperfect, past, plural
- јуначасте
- imperfect, past, plural
- јуначаху
- imperfect, past, plural, third-person
- јуначио бих
- conditional, conditional-i, singular
- јуначио би
- conditional, conditional-i, singular
- јуначио би
- conditional, conditional-i, singular, third-person
- јуначили бисмо
- conditional, conditional-i, plural
- јуначили бисте
- conditional, conditional-i, plural
- јуначили би
- conditional, conditional-i, plural, third-person
- би̏о бих јуначио
- conditional, conditional-ii, singular
- би̏о би јуначио
- conditional, conditional-ii, singular
- би̏о би јуначио
- conditional, conditional-ii, singular, third-person
- би́ли бисмо јуначили
- conditional, conditional-ii, plural
- би́ли бисте јуначили
- conditional, conditional-ii, plural
- би́ли би јуначили
- conditional, conditional-ii, plural, third-person
- -
- imperative, singular
- јуначи
- imperative, singular
- -
- imperative, singular, third-person
- јуначимо
- imperative, plural
- јуначите
- imperative, plural
- -
- imperative, plural, third-person