ударати
//ǔdarati//
Serbo-Croatianverb
Definitions
- 1.to strike, hit
- 2.to strike sth
- 3.to hurt oneself
Forms
- у̀даратиcanonical • imperfective
- ùdaratiromanization
- ударатиinfinitive
- у̀дара̄њеnoun-from-verb
- ударамpresent • singular
- ударашpresent • singular
- удараpresent • singular • third-person
- ударамоplural • present
- ударатеplural • present
- ударајуplural • present • third-person
- ударат ћуfuture • future-i • singular
- удараћуfuture • future-i • singular
- ударат ћешfuture • future-i • singular
- удараћешfuture • future-i • singular
- ударат ћеfuture • future-i • singular • third-person
- удараћеfuture • future-i • singular • third-person
- ударат ћемоfuture • future-i • plural
- удараћемоfuture • future-i • plural
- ударат ћетеfuture • future-i • plural
- удараћетеfuture • future-i • plural
- ударат ће̄future • future-i • plural • third-person
- удараћеfuture • future-i • plural • third-person
- бу̏де̄м удараоfuture • future-ii • singular
- бу̏де̄ш удараоfuture • future-ii • singular
- бу̏де̄ удараоfuture • future-ii • singular • third-person
- бу̏де̄мо ударалиfuture • future-ii • plural
- бу̏де̄те ударалиfuture • future-ii • plural
- бу̏дӯ ударалиfuture • future-ii • plural • third-person
- ударао самpast • perfect • singular
- ударао сиpast • perfect • singular
- ударао јеpast • perfect • singular • third-person
- ударали смоpast • perfect • plural
- ударали стеpast • perfect • plural
- ударали суpast • perfect • plural • third-person
- би̏о сам удараоpast • pluperfect • singular
- би̏о си удараоpast • pluperfect • singular
- би̏о је удараоpast • pluperfect • singular • third-person
- би́ли смо ударалиpast • pluperfect • plural
- би́ли сте ударалиpast • pluperfect • plural
- би́ли су ударалиpast • pluperfect • plural • third-person
- ударахimperfect • past • singular
- ударашеimperfect • past • singular
- ударашеimperfect • past • singular • third-person
- ударасмоimperfect • past • plural
- ударастеimperfect • past • plural
- ударахуimperfect • past • plural • third-person
- ударао бихconditional • conditional-i • singular
- ударао биconditional • conditional-i • singular
- ударао биconditional • conditional-i • singular • third-person
- ударали бисмоconditional • conditional-i • plural
- ударали бистеconditional • conditional-i • plural
- ударали биconditional • conditional-i • plural • third-person
- би̏о бих удараоconditional • conditional-ii • singular
- би̏о би удараоconditional • conditional-ii • singular
- би̏о би удараоconditional • conditional-ii • singular • third-person
- би́ли бисмо ударалиconditional • conditional-ii • plural
- би́ли бисте ударалиconditional • conditional-ii • plural
- би́ли би ударалиconditional • conditional-ii • plural • third-person
- -imperative • singular
- ударајimperative • singular
- -imperative • singular • third-person
- ударајмоimperative • plural
- ударајтеimperative • plural
- -imperative • plural • third-person
Conjugation
Infinitive:ударати
| he/she/it | удара |
| they | ударају |
he/she/it
удара
they
ударају