положити
//polǒʒiti//
Serbo-Croatianverb
Definitions
- 1.to lay, put, place
- 2.to take or pass an examination
- 3.to lay down (weapons)
- 4.to deposit (money)
Forms
- бу̏де̄м положиоfuture • future-ii • singular
- бу̏де̄ш положиоfuture • future-ii • singular
- бу̏де̄ положиоfuture • future-ii • singular • third-person
- бу̏де̄мо положилиfuture • future-ii • plural
- бу̏де̄те положилиfuture • future-ii • plural
- бу̏дӯ положилиfuture • future-ii • plural • third-person
- положио самpast • perfect • singular
- положио сиpast • perfect • singular
- положио јеpast • perfect • singular • third-person
- положили смоpast • perfect • plural
- положили стеpast • perfect • plural
- положили суpast • perfect • plural • third-person
- би̏о сам положиоpast • pluperfect • singular
- би̏о си положиоpast • pluperfect • singular
- би̏о је положиоpast • pluperfect • singular • third-person
- би́ли смо положилиpast • pluperfect • plural
- би́ли сте положилиpast • pluperfect • plural
- би́ли су положилиpast • pluperfect • plural • third-person
- положихaorist • past • singular
- положиaorist • past • singular
- положиaorist • past • singular • third-person
- положисмоaorist • past • plural
- положистеaorist • past • plural
- положишеaorist • past • plural • third-person
- положио бихconditional • conditional-i • singular
- положио биconditional • conditional-i • singular
- положио биconditional • conditional-i • singular • third-person
- положили бисмоconditional • conditional-i • plural
- положили бистеconditional • conditional-i • plural
- положили биconditional • conditional-i • plural • third-person
- би̏о бих положиоconditional • conditional-ii • singular
- би̏о би положиоconditional • conditional-ii • singular
- би̏о би положиоconditional • conditional-ii • singular • third-person
- би́ли бисмо положилиconditional • conditional-ii • plural
- би́ли бисте положилиconditional • conditional-ii • plural
- би́ли би положилиconditional • conditional-ii • plural • third-person
- -imperative • singular
- положиimperative • singular
- -imperative • singular • third-person
- положимоimperative • plural
- положитеimperative • plural
- -imperative • plural • third-person
- поло̀житиcanonical • perfective
- polòžitiromanization
- пола́гатиimperfective
- положитиinfinitive
- -noun-from-verb
- положимpresent • singular
- положишpresent • singular
- положиpresent • singular • third-person
- положимоplural • present
- положитеplural • present
- положеplural • present • third-person
- положит ћуfuture • future-i • singular
- положићуfuture • future-i • singular
- положит ћешfuture • future-i • singular
- положићешfuture • future-i • singular
- положит ћеfuture • future-i • singular • third-person
- положићеfuture • future-i • singular • third-person
- положит ћемоfuture • future-i • plural
- положићемоfuture • future-i • plural
- положит ћетеfuture • future-i • plural
- положићетеfuture • future-i • plural
- положит ће̄future • future-i • plural • third-person
- положићеfuture • future-i • plural • third-person
Conjugation
Infinitive:положити
| he/she/it | положи |
| they | положе |
he/she/it
положи
they
положе
Full conjugation of положити →