Definitions
- 1.to decide
Synonyms & related words
Related words (1)
- одлучи́вати
No etymology recorded for this word.
Forms
- одлу́читиcanonical • perfective
- odlúčitiromanization
- одлучитиinfinitive
- -noun-from-verb
- одлучимpresent • singular
- одлучишpresent • singular
- одлучиpresent • singular • third-person
- одлучимоplural • present
- одлучитеplural • present
- одлучеplural • present • third-person
- одлучит ћуfuture • future-i • singular
- одлучићуfuture • future-i • singular
- одлучит ћешfuture • future-i • singular
- одлучићешfuture • future-i • singular
- одлучит ћеfuture • future-i • singular • third-person
- одлучићеfuture • future-i • singular • third-person
- одлучит ћемоfuture • future-i • plural
- одлучићемоfuture • future-i • plural
- одлучит ћетеfuture • future-i • plural
- одлучићетеfuture • future-i • plural
- одлучит ће̄future • future-i • plural • third-person
- одлучићеfuture • future-i • plural • third-person
- бу̏де̄м одлучиоfuture • future-ii • singular
- бу̏де̄ш одлучиоfuture • future-ii • singular
- бу̏де̄ одлучиоfuture • future-ii • singular • third-person
- бу̏де̄мо одлучилиfuture • future-ii • plural
- бу̏де̄те одлучилиfuture • future-ii • plural
- бу̏дӯ одлучилиfuture • future-ii • plural • third-person
- одлучио самpast • perfect • singular
- одлучио сиpast • perfect • singular
- одлучио јеpast • perfect • singular • third-person
- одлучили смоpast • perfect • plural
- одлучили стеpast • perfect • plural
- одлучили суpast • perfect • plural • third-person
- би̏о сам одлучиоpast • pluperfect • singular
- би̏о си одлучиоpast • pluperfect • singular
- би̏о је одлучиоpast • pluperfect • singular • third-person
- би́ли смо одлучилиpast • pluperfect • plural
- би́ли сте одлучилиpast • pluperfect • plural
- би́ли су одлучилиpast • pluperfect • plural • third-person
- одлучихaorist • past • singular
- одлучиaorist • past • singular
- одлучиaorist • past • singular • third-person
- одлучисмоaorist • past • plural
- одлучистеaorist • past • plural
- одлучишеaorist • past • plural • third-person
- одлучио бихconditional • conditional-i • singular
- одлучио биconditional • conditional-i • singular
- одлучио биconditional • conditional-i • singular • third-person
- одлучили бисмоconditional • conditional-i • plural
- одлучили бистеconditional • conditional-i • plural
- одлучили биconditional • conditional-i • plural • third-person
- би̏о бих одлучиоconditional • conditional-ii • singular
- би̏о би одлучиоconditional • conditional-ii • singular
- би̏о би одлучиоconditional • conditional-ii • singular • third-person
- би́ли бисмо одлучилиconditional • conditional-ii • plural
- би́ли бисте одлучилиconditional • conditional-ii • plural
- би́ли би одлучилиconditional • conditional-ii • plural • third-person
- -imperative • singular
- одлучиimperative • singular
- -imperative • singular • third-person
- одлучимоimperative • plural
- одлучитеimperative • plural
- -imperative • plural • third-person
Conjugation
Infinitive:одлучити
| he/she/it | одлучи |
| they | одлуче |
he/she/it
одлучи
they
одлуче
Full conjugation of одлучити →