zadumać
//zaˈdu.mat͡ɕ//
Polishverb
Definitions
- 1.to muse, to daydream, to be lost in thought
Etymology
From za- + dumać.
Forms
- byś zadumałconditional • masculine • singular
- zadumałabyśconditional • feminine • singular
- byś zadumałaconditional • feminine • singular
- zadumałobyśconditional • neuter • singular
- byś zadumałoconditional • neuter • singular
- zadumalibyścieconditional • plural • virile
- byście zadumaliconditional • plural • virile
- zadumałybyścieconditional • nonvirile • plural
- byście zadumałyconditional • nonvirile • plural
- zadumałbyconditional • masculine • singular • third-person
- by zadumałconditional • masculine • singular • third-person
- zadumałabyconditional • feminine • singular • third-person
- by zadumałaconditional • feminine • singular • third-person
- zadumałobyconditional • neuter • singular • third-person
- by zadumałoconditional • neuter • singular • third-person
- zadumalibyconditional • plural • third-person • virile
- zadumaćinfinitive
- zadumamfuture • singular
- zadumamyfuture • plural
- zadumaszfuture • singular
- zadumaciefuture • plural
- zadumafuture • singular • third-person
- zadumająfuture • plural • third-person
- zaduma sięfuture • impersonal
- zadumałemmasculine • past • singular
- -(e)m zadumałmasculine • past • singular
- zadumałamfeminine • past • singular
- -(e)m zadumałafeminine • past • singular
- zadumałomneuter • past • singular
- -(e)m zadumałoneuter • past • singular
- zadumaliśmypast • plural • virile
- -(e)śmy zadumalipast • plural • virile
- zadumałyśmynonvirile • past • plural
- -(e)śmy zadumałynonvirile • past • plural
- zadumałeśmasculine • past • singular
- -(e)ś zadumałmasculine • past • singular
- zadumałaśfeminine • past • singular
- -(e)ś zadumałafeminine • past • singular
- zadumałośneuter • past • singular
- -(e)ś zadumałoneuter • past • singular
- zadumaliściepast • plural • virile
- -(e)ście zadumalipast • plural • virile
- zadumałyścienonvirile • past • plural
- -(e)ście zadumałynonvirile • past • plural
- zadumałmasculine • past • singular • third-person
- zadumałafeminine • past • singular • third-person
- zadumałoneuter • past • singular • third-person
- zadumalipast • plural • third-person • virile
- zadumałynonvirile • past • plural • third-person
- zadumanoimpersonal • past
- zadumałbymconditional • masculine • singular
- bym zadumałconditional • masculine • singular
- zadumałabymconditional • feminine • singular
- bym zadumałaconditional • feminine • singular
- zadumałobymconditional • neuter • singular
- bym zadumałoconditional • neuter • singular
- zadumalibyśmyconditional • plural • virile
- byśmy zadumaliconditional • plural • virile
- zadumałybyśmyconditional • nonvirile • plural
- byśmy zadumałyconditional • nonvirile • plural
- zadumałbyśconditional • masculine • singular
- by zadumaliconditional • plural • third-person • virile
- zadumałybyconditional • nonvirile • plural • third-person
- by zadumałyconditional • nonvirile • plural • third-person
- zadumano byconditional • impersonal
- niech zadumamimperative • singular
- zadumajmyimperative • plural
- zadumajimperative • singular
- zadumajcieimperative • plural
- niech zadumaimperative • singular • third-person
- niech zadumająimperative • plural • third-person
- zadumanyadjectival • masculine • participle • passive • singular
- zadumanaadjectival • feminine • participle • passive • singular
- zadumaneadjectival • neuter • participle • passive • singular
- zadumaniadjectival • participle • passive • plural • virile
- zadumaneadjectival • nonvirile • participle • passive • plural
- zadumawszyadverbial • anterior • participle
- zadumanienoun-from-verb
Conjugation
Infinitive:zadumać
Other Forms
present passive:zadumany, zadumana, zadumane, zadumani, zadumane
present active:zadumawszy