upór
//ˈu.pur//
Polishnoun
Definitions
- 1.stubbornness, obstinacy, obduracy
Etymology
Inherited from Proto-Slavic *uporъ, deverbal from *uperti (whence Polish uprzeć).
| Case | Singular | Plural |
|---|---|---|
| Nominative | upór | — |
| Genitive | uporu | — |
| Dative | uporowi | — |
| Accusative | upór | — |
| Instrumental | uporem | — |
| Locative | uporze | — |
| Vocative | uporze | — |
Nominative
Singular
upór
Plural
—
Genitive
Singular
uporu
Plural
—
Dative
Singular
uporowi
Plural
—
Accusative
Singular
upór
Plural
—
Instrumental
Singular
uporem
Plural
—
Locative
Singular
uporze
Plural
—
Vocative
Singular
uporze
Plural
—