trucizna
//truˈt͡ɕiz.na//
Polishnoun
Definitions
- 1.poison (substance harmful to a living organism)
Etymology
From truć + -izna.
| Case | Singular | Plural |
|---|---|---|
| Nominative | trucizna | trucizny |
| Genitive | trucizny | trucizn |
| Dative | truciźnie | truciznom |
| Accusative | truciznę | trucizny |
| Instrumental | trucizną | truciznami |
| Locative | truciźnie | truciznach |
| Vocative | trucizno | trucizny |
Nominative
Singular
trucizna
Plural
trucizny
Genitive
Singular
trucizny
Plural
trucizn
Dative
Singular
truciźnie
Plural
truciznom
Accusative
Singular
truciznę
Plural
trucizny
Instrumental
Singular
trucizną
Plural
truciznami
Locative
Singular
truciźnie
Plural
truciznach
Vocative
Singular
trucizno
Plural
trucizny