ruczaj
//ˈru.t͡ʂaj//
Polishnoun
Definitions
- 1.datedliterarystream; brook
Etymology
Inherited from Proto-Slavic *ručajь (“a loudly flowing stream”), from *ručati (“to roar, to boo, to hum”).
| Case | Singular | Plural |
|---|---|---|
| Nominative | ruczaj | ruczaje |
| Genitive | ruczaju | ruczajów |
| Dative | ruczajowi | ruczajom |
| Accusative | ruczaj | ruczaje |
| Instrumental | ruczajem | ruczajami |
| Locative | ruczaju | ruczajach |
| Vocative | ruczaju | ruczaje |
Nominative
Singular
ruczaj
Plural
ruczaje
Genitive
Singular
ruczaju
Plural
ruczajów
Dative
Singular
ruczajowi
Plural
ruczajom
Accusative
Singular
ruczaj
Plural
ruczaje
Instrumental
Singular
ruczajem
Plural
ruczajami
Locative
Singular
ruczaju
Plural
ruczajach
Vocative
Singular
ruczaju
Plural
ruczaje