okucie
//ɔˈku.t͡ɕɛ//
Polishnoun
Definitions
- 1.verbal noun of okuć
- 2.any metal fitting or adornment; ferrule
Etymology
From okuć + -cie.
| Case | Singular | Plural |
|---|---|---|
| Nominative | okucie | okucia |
| Genitive | okucia | okuć |
| Dative | okuciu | okuciom |
| Accusative | okucie | okucia |
| Instrumental | okuciem | okuciami |
| Locative | okuciu | okuciach |
| Vocative | okucie | okucia |
Nominative
Singular
okucie
Plural
okucia
Genitive
Singular
okucia
Plural
okuć
Dative
Singular
okuciu
Plural
okuciom
Accusative
Singular
okucie
Plural
okucia
Instrumental
Singular
okuciem
Plural
okuciami
Locative
Singular
okuciu
Plural
okuciach
Vocative
Singular
okucie
Plural
okucia