oburzyć
//ɔˈbu.ʐɘt͡ɕ//
Polishverb
Definitions
- 1.to outrage
- 2.to resent
Synonyms & related words
Etymology
From o- + burzyć.
Forms
- bym oburzyłoconditional • neuter • singular
- oburzylibyśmyconditional • plural • virile
- byśmy oburzyliconditional • plural • virile
- oburzyłybyśmyconditional • nonvirile • plural
- byśmy oburzyłyconditional • nonvirile • plural
- oburzyłbyśconditional • masculine • singular
- byś oburzyłconditional • masculine • singular
- oburzyłabyśconditional • feminine • singular
- byś oburzyłaconditional • feminine • singular
- oburzyłobyśconditional • neuter • singular
- byś oburzyłoconditional • neuter • singular
- oburzylibyścieconditional • plural • virile
- byście oburzyliconditional • plural • virile
- oburzyłybyścieconditional • nonvirile • plural
- byście oburzyłyconditional • nonvirile • plural
- oburzyłbyconditional • masculine • singular • third-person
- by oburzyłconditional • masculine • singular • third-person
- oburzyłabyconditional • feminine • singular • third-person
- by oburzyłaconditional • feminine • singular • third-person
- oburzyłobyconditional • neuter • singular • third-person
- by oburzyłoconditional • neuter • singular • third-person
- oburzylibyconditional • plural • third-person • virile
- by oburzyliconditional • plural • third-person • virile
- oburzyłybyconditional • nonvirile • plural • third-person
- by oburzyłyconditional • nonvirile • plural • third-person
- oburzono byconditional • impersonal
- niech oburzęimperative • singular
- oburzmyimperative • plural
- oburzimperative • singular
- oburzcieimperative • plural
- niech oburzyimperative • singular • third-person
- niech oburząimperative • plural • third-person
- oburzonyadjectival • masculine • participle • passive • singular
- oburzonaadjectival • feminine • participle • passive • singular
- oburzoneadjectival • neuter • participle • passive • singular
- oburzeniadjectival • participle • passive • plural • virile
- oburzoneadjectival • nonvirile • participle • passive • plural
- oburzywszyadverbial • anterior • participle
- oburzenienoun-from-verb
- oburzaćimperfective
- oburzyćinfinitive
- oburzęfuture • singular
- oburzymyfuture • plural
- oburzyszfuture • singular
- oburzyciefuture • plural
- oburzyfuture • singular • third-person
- oburząfuture • plural • third-person
- oburzy sięfuture • impersonal
- oburzyłemmasculine • past • singular
- -(e)m oburzyłmasculine • past • singular
- oburzyłamfeminine • past • singular
- -(e)m oburzyłafeminine • past • singular
- oburzyłomneuter • past • singular
- -(e)m oburzyłoneuter • past • singular
- oburzyliśmypast • plural • virile
- -(e)śmy oburzylipast • plural • virile
- oburzyłyśmynonvirile • past • plural
- -(e)śmy oburzyłynonvirile • past • plural
- oburzyłeśmasculine • past • singular
- -(e)ś oburzyłmasculine • past • singular
- oburzyłaśfeminine • past • singular
- -(e)ś oburzyłafeminine • past • singular
- oburzyłośneuter • past • singular
- -(e)ś oburzyłoneuter • past • singular
- oburzyliściepast • plural • virile
- -(e)ście oburzylipast • plural • virile
- oburzyłyścienonvirile • past • plural
- -(e)ście oburzyłynonvirile • past • plural
- oburzyłmasculine • past • singular • third-person
- oburzyłafeminine • past • singular • third-person
- oburzyłoneuter • past • singular • third-person
- oburzylipast • plural • third-person • virile
- oburzyłynonvirile • past • plural • third-person
- oburzonoimpersonal • past
- oburzyłbymconditional • masculine • singular
- bym oburzyłconditional • masculine • singular
- oburzyłabymconditional • feminine • singular
- bym oburzyłaconditional • feminine • singular
- oburzyłobymconditional • neuter • singular
Conjugation
Infinitive:oburzyć
Other Forms
present passive:oburzony, oburzona, oburzone, oburzeni, oburzone
present active:oburzywszy