добытьRussian conjugation
“to obtain, to get, to procure”/[dɐˈbɨtʲ]/perfective
Aspect partner: добыва́ть
future
| 1st person singular | добу́ду |
|---|---|
| 2nd person singular | добу́дешь |
| 3rd person singular | добу́дет |
| 1st person plural | добу́дем |
| 2nd person plural | добу́дете |
| 3rd person plural | добу́дут |
past
| masculine singular | добы́л, до́был |
|---|---|
| feminine singular | добыла́ |
| neuter singular | добы́ло, до́было |
| plural | добы́ли, до́были |
imperative
| 2nd person singular | добу́дь |
|---|---|
| 2nd person plural | добу́дьте |
Other forms
- добы́тьcanonical · perfective
- dobýtʹromanization
- добыва́тьimperfective
- irreg-a/c[①] perfective transitiveclass
- добы́тьinfinitive · perfective
- добы́вшийactive · participle · past
- добы́тыйparticiple · passive · past
- до́бытыйparticiple · passive · past
- добы́вadverbial · participle · past
- добы́вшиadverbial · participle · past