вырыватьRussian conjugation

to dig out, to dig up, to unearth, to exhume/[vɨrɨˈvatʲ]/imperfective

Aspect partner: вы́рыть

present

1st person singularвырыва́ю
2nd person singularвырыва́ешь
3rd person singularвырыва́ет
1st person pluralвырыва́ем
2nd person pluralвырыва́ете
3rd person pluralвырыва́ют

future

1st person singularбу́ду вырыва́ть
2nd person singularбу́дешь вырыва́ть
3rd person singularбу́дет вырыва́ть
1st person pluralбу́дем вырыва́ть
2nd person pluralбу́дете вырыва́ть
3rd person pluralбу́дут вырыва́ть

past

masculine singularвырыва́л
feminine singularвырыва́ла
neuter singularвырыва́ло
pluralвырыва́ли

imperative

2nd person singularвырыва́й
2nd person pluralвырыва́йте

Other forms

  • вырыва́тьcanonical · imperfective
  • vyryvátʹromanization
  • вы́рытьperfective
  • 1a imperfective transitiveclass
  • вырыва́тьimperfective · infinitive
  • вырыва́ющийactive · participle · present
  • вырыва́вшийactive · participle · past
  • вырыва́емыйparticiple · passive · present
  • вырыва́яadverbial · participle · present
  • вырыва́вadverbial · participle · past
  • вырыва́вшиadverbial · participle · past