narzucićPolish conjugation
“to throw or toss onto”//naˈʐu.t͡ɕit͡ɕ//
Aspect partner: narzucać
future
| 3rd person singular | narzuci |
|---|---|
| 3rd person plural | narzucą |
past
| 3rd person singular | narzucił, narzuciła, narzuciło |
|---|---|
| 3rd person plural | narzucili, narzuciły |
| masculine singular | narzuciłem, -(e)m narzucił, narzuciłeś, -(e)ś narzucił |
| feminine singular | narzuciłam, -(e)m narzuciła, narzuciłaś, -(e)ś narzuciła |
| neuter singular | narzuciłom, -(e)m narzuciło, narzuciłoś, -(e)ś narzuciło |
| plural | narzuciliśmy, -(e)śmy narzucili, narzuciłyśmy, -(e)śmy narzuciły, narzuciliście, -(e)ście narzucili, narzuciłyście, -(e)ście narzuciły |
imperative
| 3rd person singular | niech narzuci |
|---|---|
| 3rd person plural | niech narzucą |
conditional
| 3rd person singular | narzuciłby, by narzucił, narzuciłaby, by narzuciła, narzuciłoby, by narzuciło |
|---|---|
| 3rd person plural | narzuciliby, by narzucili, narzuciłyby, by narzuciły |
| masculine singular | narzuciłbym, bym narzucił, narzuciłbyś, byś narzucił |
| feminine singular | narzuciłabym, bym narzuciła, narzuciłabyś, byś narzuciła |
| neuter singular | narzuciłobym, bym narzuciło, narzuciłobyś, byś narzuciło |
| plural | narzucilibyśmy, byśmy narzucili, narzuciłybyśmy, byśmy narzuciły, narzucilibyście, byście narzucili, narzuciłybyście, byście narzuciły |
Other forms
- narzucaćimperfective
- narzucićinfinitive
- narzucęfuture · singular
- narzucimyfuture · plural
- narzuciszfuture · singular
- narzuciciefuture · plural
- narzuci sięfuture · impersonal
- narzuconoimpersonal · past
- narzucono byconditional · impersonal
- niech narzucęimperative · singular
- narzućmyimperative · plural
- narzućimperative · singular
- narzućcieimperative · plural
- narzuconyadjectival · masculine · participle · passive · singular
- narzuconaadjectival · feminine · participle · passive · singular
- narzuconeadjectival · neuter · participle · passive · singular