nadziaćPolish conjugation
“to stuff, to fill”//ˈna.d͡ʑat͡ɕ//
Aspect partner: nadziewać
future
| 3rd person singular | nadzieje |
|---|---|
| 3rd person plural | nadzieją |
past
| 3rd person singular | nadział, nadziała, nadziało |
|---|---|
| 3rd person plural | nadziali, nadziały |
| masculine singular | nadziałem, -(e)m nadział, nadziałeś, -(e)ś nadział |
| feminine singular | nadziałam, -(e)m nadziała, nadziałaś, -(e)ś nadziała |
| neuter singular | nadziałom, -(e)m nadziało, nadziałoś, -(e)ś nadziało |
| plural | nadzialiśmy, -(e)śmy nadziali, nadziałyśmy, -(e)śmy nadziały, nadzialiście, -(e)ście nadziali, nadziałyście, -(e)ście nadziały |
imperative
| 3rd person singular | niech nadzieje |
|---|---|
| 3rd person plural | niech nadzieją |
conditional
| 3rd person singular | nadziałby, by nadział, nadziałaby, by nadziała, nadziałoby, by nadziało |
|---|---|
| 3rd person plural | by nadziały, nadzialiby, by nadziali, nadziałyby |
| masculine singular | nadziałbym, bym nadział, nadziałbyś, byś nadział |
| feminine singular | nadziałabym, bym nadziała, nadziałabyś, byś nadziała |
| neuter singular | nadziałobym, bym nadziało, nadziałobyś, byś nadziało |
| plural | nadzialibyśmy, byśmy nadziali, nadziałybyśmy, byśmy nadziały, nadzialibyście, byście nadziali, nadziałybyście, byście nadziały |
Other forms
- nadziano byconditional · impersonal
- niech nadziejęimperative · singular
- nadziejmyimperative · plural
- nadziejimperative · singular
- nadziejcieimperative · plural
- nadzianyadjectival · masculine · participle · passive · singular
- nadzianaadjectival · feminine · participle · passive · singular
- nadzianeadjectival · neuter · participle · passive · singular
- nadzianiadjectival · participle · passive · plural · virile
- nadzianeadjectival · nonvirile · participle · passive · plural
- nadziawszyadverbial · anterior · participle
- nadzianienoun-from-verb
- nadziewaćimperfective
- nadziaćinfinitive
- nadziejęfuture · singular
- nadziejemyfuture · plural