bzučetCzech conjugation
“to buzz, to hum”/[ˈbzut͡ʃɛt]/
Aspect partner: zabzučet
present
| 1st person singular | bzučím |
|---|---|
| 2nd person singular | bzučíš |
| 3rd person singular | bzučí |
| 1st person plural | bzučíme |
| 2nd person plural | bzučíte |
| 3rd person plural | bzučí |
imperative
| 2nd person singular | bzuč |
|---|---|
| 1st person plural | bzučme |
| 2nd person plural | bzučte |
Other forms
- zabzučetperfective
- bzučetinfinitive
- bzučetiinfinitive
- bzučemasculine · present · singular
- bzučícfeminine · neuter · present · singular
- bzučíceplural · present