Skip to main content

обретяBulgarian conjugation

to establish, to construe, to figure out/[oˈbrɛtʲɐ]/perfective

present

1st person singularобре́тя
2nd person singularобре́тиш
3rd person singularобре́ти
1st person pluralобре́тим
2nd person pluralобре́тите
3rd person pluralобре́тят

imperfect

1st person singularобре́тех
2nd person singularобре́теше
3rd person singularобре́теше
1st person pluralобре́техме
2nd person pluralобре́техте
3rd person pluralобре́теха

aorist

1st person singularобре́тих
2nd person singularобре́ти
3rd person singularобре́ти
1st person pluralобре́тихме
2nd person pluralобре́тихте
3rd person pluralобре́тиха

imperative

2nd person singularобрети́
2nd person pluralобрете́те

Other forms

  • nonedubitative · past · perfect · present
  • *обре́щяalternative
  • обре́тя first-singular present indicative orcanonical · perfective
  • obrétjaromanization
  • обре́тилactive · aorist · indefinite · masculine · participle · past
  • обре́телactive · imperfect · indefinite · masculine · participle · past
  • обре́тенindefinite · masculine · participle · passive · past
  • обре́тилиятactive · aorist · definite · masculine · participle · past · subjective
  • обре́тениятdefinite · masculine · participle · passive · past · subjective
  • обре́тилияactive · aorist · definite · masculine · objective · participle · past
  • обре́тенияdefinite · masculine · objective · participle · passive · past
  • обре́тилаactive · aorist · feminine · indefinite · participle · past
  • обре́телаactive · feminine · imperfect · indefinite · participle · past
  • обре́тенаfeminine · indefinite · participle · passive · past
  • обре́тилатаactive · aorist · definite · feminine · participle · past
  • обре́тенатаdefinite · feminine · participle · passive · past