Skip to main content

наръгвамBulgarian conjugation

to stab/[nɐˈrɤɡvɐm]/imperfective

Aspect partner: наръ́гам

present

1st person singularнаръ́гвам
2nd person singularнаръ́гваш
3rd person singularнаръ́гва
1st person pluralнаръ́гваме
2nd person pluralнаръ́гвате
3rd person pluralнаръ́гват

imperfect

1st person singularнаръ́гвах
2nd person singularнаръ́гваше
3rd person singularнаръ́гваше
1st person pluralнаръ́гвахме
2nd person pluralнаръ́гвахте
3rd person pluralнаръ́гваха

aorist

1st person singularнаръ́гвах, наръгва́х
2nd person singularнаръ́гва, наръгва́
3rd person singularнаръ́гва, наръгва́
1st person pluralнаръ́гвахме, наръгва́хме
2nd person pluralнаръ́гвахте, наръгва́хте
3rd person pluralнаръ́гваха, наръгва́ха

imperative

2nd person singularнаръ́гвай
2nd person pluralнаръ́гвайте

Other forms

  • наръ́гвам first-singular present indicative orcanonical · imperfective
  • narǎ́gvamromanization
  • наръ́гамperfective
  • наръ́гващactive · indefinite · masculine · participle · present
  • наръ́гвалactive · aorist · indefinite · masculine · participle · past
  • наръгва́лactive · aorist · indefinite · masculine · participle · past
  • наръ́гвалactive · imperfect · indefinite · masculine · participle · past
  • наръ́гванindefinite · masculine · participle · passive · past
  • наръ́гвайкиadverbial · indefinite · masculine · participle
  • наръ́гващиятactive · definite · masculine · participle · present · subjective
  • наръ́гвалиятactive · aorist · definite · masculine · participle · past · subjective
  • наръгва́лиятactive · aorist · definite · masculine · participle · past · subjective
  • наръ́гваниятdefinite · masculine · participle · passive · past · subjective
  • наръ́гвайкиadverbial · definite · masculine · participle · subjective
  • наръ́гващияactive · definite · masculine · objective · participle · present
  • наръ́гвалияactive · aorist · definite · masculine · objective · participle · past