мняBulgarian conjugation
“to opine, to reckon, to deem (to have an opinion)”/[mnʲɤ̟]/imperfective
present
| 1st person singular | мня |
|---|---|
| 2nd person singular | мниш |
| 3rd person singular | мни |
| 1st person plural | мним |
| 2nd person plural | мни́те |
| 3rd person plural | мнят |
imperfect
| 1st person singular | мнях |
|---|---|
| 2nd person singular | мне́ше |
| 3rd person singular | мне́ше |
| 1st person plural | мня́хме |
| 2nd person plural | мня́хте |
| 3rd person plural | мня́ха |
aorist
| 1st person singular | мних, мнях |
|---|---|
| 2nd person singular | мни, мня |
| 3rd person singular | мни, мня |
| 1st person plural | мни́хме, мня́хме |
| 2nd person plural | мни́хте, мня́хте |
| 3rd person plural | мни́ха, мня́ха |
imperative
| 2nd person singular | мни |
|---|---|
| 2nd person plural | мне́те |
Other forms
- мне́йкиadverbial · definite · neuter · participle
- мня́щиactive · indefinite · participle · plural · present
- мни́лиactive · aorist · indefinite · participle · past · plural
- мне́лиactive · imperfect · indefinite · participle · past · plural
- мне́нияindefinite · noun-from-verb · plural
- мне́нетаindefinite · noun-from-verb · plural
- мне́йкиadverbial · indefinite · participle · plural
- мня́щитеactive · definite · participle · plural · present
- мни́литеactive · aorist · definite · participle · past · plural
- мне́ниятаdefinite · noun-from-verb · plural
- мне́нетатаdefinite · noun-from-verb · plural
- мне́йкиadverbial · definite · participle · plural
- nonedubitative · past · perfect · present
- мнящactive · indefinite · masculine · participle · present
- мнялactive · aorist · indefinite · masculine · participle · past
- мнялactive · imperfect · indefinite · masculine · participle · past