значаBulgarian conjugation

to mean, to signify/[ˈznat͡ʃɐ]/imperfective

present

1st person singularзна́ча
2nd person singularзна́чиш
3rd person singularзна́чи
1st person pluralзна́чим
2nd person pluralзна́чите
3rd person pluralзна́чат

imperfect

1st person singularзна́чех
2nd person singularзна́чеше
3rd person singularзна́чеше
1st person pluralзна́чехме
2nd person pluralзна́чехте
3rd person pluralзна́чеха

aorist

1st person singularзна́чих, значи́х
2nd person singularзна́чи, значи́
3rd person singularзна́чи, значи́
1st person pluralзна́чихме, значи́хме
2nd person pluralзна́чихте, значи́хте
3rd person pluralзна́чиха, значи́ха

imperative

2nd person singularзначи́
2nd person pluralзначе́те

Other forms

  • зна́ча first-singular present indicative orcanonical · imperfective
  • znáčaromanization
  • зна́чещactive · indefinite · masculine · participle · present
  • зна́чилactive · aorist · indefinite · masculine · participle · past
  • значи́лactive · aorist · indefinite · masculine · participle · past
  • зна́челactive · imperfect · indefinite · masculine · participle · past
  • зна́ченindefinite · masculine · participle · passive · past
  • зна́чейкиadverbial · indefinite · masculine · participle
  • зна́чещиятactive · definite · masculine · participle · present · subjective
  • зна́чилиятactive · aorist · definite · masculine · participle · past · subjective
  • значи́лиятactive · aorist · definite · masculine · participle · past · subjective
  • зна́чениятdefinite · masculine · participle · passive · past · subjective
  • зна́чейкиadverbial · definite · masculine · participle · subjective
  • зна́чещияactive · definite · masculine · objective · participle · present
  • зна́чилияactive · aorist · definite · masculine · objective · participle · past
  • значи́лияactive · aorist · definite · masculine · objective · participle · past