zvát
/[ˈzvaːt]/
Czechverb
Definitions
- 1.to invite
Synonyms & related words
Etymology
Inherited from Old Czech zváti, from Proto-Slavic *zъvati.
Forms
- pozvatperfective
- zvátinfinitive
- zvátiinfinitive
- -noun-from-verb
- zvufirst-person • indicative • singular
- zvemefirst-person • indicative • plural
- -first-person • imperative • singular
- zvěmefirst-person • imperative • plural
- zvešindicative • second-person • singular
- zveteindicative • plural • second-person
- zviimperative • second-person • singular
- zvěteimperative • plural • second-person
- zveindicative • singular • third-person
- zvouindicative • plural • third-person
- -imperative • singular • third-person
- -imperative • plural • third-person
- zvamasculine • present • singular
- -masculine • past • singular
- zvoucfeminine • neuter • present • singular
- -feminine • neuter • past • singular
- zvouceplural • present
- -past • plural
Conjugation
Infinitive:zvát, zváti
| I | zvu |
| we | zveme |
| you (sg) | zveš |
| you (pl) | zvete |
| he/she/it | zve |
| they | zvou |
I
zvu
we
zveme
you (sg)
zveš
you (pl)
zvete
he/she/it
zve
they
zvou