vtírat
/[ˈfciːrat]/
Czechverb
Definitions
- 1.to rub
Etymology
From v- + tírat.
Forms
- vetřítperfective
- vtíratinfinitive
- vtíratiinfinitive
- vtíránínoun-from-verb
- vtírámfirst-person • indicative • singular
- vtírámefirst-person • indicative • plural
- -first-person • imperative • singular
- vtírejmefirst-person • imperative • plural
- vtírášindicative • second-person • singular
- vtíráteindicative • plural • second-person
- vtírejimperative • second-person • singular
- vtírejteimperative • plural • second-person
- vtíráindicative • singular • third-person
- vtírajíindicative • plural • third-person
- -imperative • singular • third-person
- -imperative • plural • third-person
- vtírajemasculine • present • singular
- -masculine • past • singular
- vtírajícfeminine • neuter • present • singular
- -feminine • neuter • past • singular
- vtírajíceplural • present
- -past • plural
Conjugation
Infinitive:vtírat, vtírati
| I | vtírám |
| we | vtíráme |
| you (sg) | vtíráš |
| you (pl) | vtíráte |
| he/she/it | vtírá |
| they | vtírají |
I
vtírám
we
vtíráme
you (sg)
vtíráš
you (pl)
vtíráte
he/she/it
vtírá
they
vtírají