vinit
/[ˈvɪɲɪt]/
Czechverb
Definitions
- 1.to accuse
- 2.to blame
Synonyms & related words
Etymology
Inherited from Old Czech viniti, from Proto-Slavic *viniti.
Forms
- obvinitperfective
- vinitinfinitive
- vinitiinfinitive
- viněnínoun-from-verb
- vinímfirst-person • indicative • singular
- vinímefirst-person • indicative • plural
- -first-person • imperative • singular
- viňmefirst-person • imperative • plural
- viníšindicative • second-person • singular
- viníteindicative • plural • second-person
- viňimperative • second-person • singular
- viňteimperative • plural • second-person
- viníindicative • singular • third-person
- viníindicative • plural • third-person
- -imperative • singular • third-person
- -imperative • plural • third-person
- viněmasculine • present • singular
- -masculine • past • singular
- vinícfeminine • neuter • present • singular
- -feminine • neuter • past • singular
- viníceplural • present
- -past • plural
Conjugation
Infinitive:vinit, viniti
| I | viním |
| we | viníme |
| you (sg) | viníš |
| you (pl) | viníte |
| he/she/it | viní |
| they | viní |
I
viním
we
viníme
you (sg)
viníš
you (pl)
viníte
he/she/it
viní
they
viní