velet
/[ˈvɛlɛt]/
Czechverb
Definitions
- 1.to command
Synonyms & related words
Etymology
Inherited from Old Czech veleti, from Proto-Slavic *velěti.
Forms
- veletinfinitive
- veletiinfinitive
- -noun-from-verb
- velímfirst-person • indicative • singular
- velímefirst-person • indicative • plural
- -first-person • imperative • singular
- velmefirst-person • imperative • plural
- velíšindicative • second-person • singular
- velíteindicative • plural • second-person
- velimperative • second-person • singular
- velteimperative • plural • second-person
- velíindicative • singular • third-person
- velíindicative • plural • third-person
- -imperative • singular • third-person
- -imperative • plural • third-person
- velemasculine • present • singular
- -masculine • past • singular
- velícfeminine • neuter • present • singular
- -feminine • neuter • past • singular
- velíceplural • present
- -past • plural
Conjugation
Infinitive:velet, veleti
| I | velím |
| we | velíme |
| you (sg) | velíš |
| you (pl) | velíte |
| he/she/it | velí |
| they | velí |
I
velím
we
velíme
you (sg)
velíš
you (pl)
velíte
he/she/it
velí
they
velí