válčit
/[ˈvaːlt͡ʃɪt]/
Czechverb
Definitions
- 1.to go to war, to wage war
Synonyms & related words
No etymology recorded for this word.
Forms
- válčitinfinitive
- válčitiinfinitive
- válčenínoun-from-verb
- válčímfirst-person • indicative • singular
- válčímefirst-person • indicative • plural
- -first-person • imperative • singular
- válčemefirst-person • imperative • plural
- válčíšindicative • second-person • singular
- válčíteindicative • plural • second-person
- válčiimperative • second-person • singular
- válčeteimperative • plural • second-person
- válčíindicative • singular • third-person
- válčíindicative • plural • third-person
- -imperative • singular • third-person
- -imperative • plural • third-person
- válčemasculine • present • singular
- -masculine • past • singular
- válčícfeminine • neuter • present • singular
- -feminine • neuter • past • singular
- válčíceplural • present
- -past • plural
Conjugation
Infinitive:válčit, válčiti
| I | válčím |
| we | válčíme |
| you (sg) | válčíš |
| you (pl) | válčíte |
| he/she/it | válčí |
| they | válčí |
I
válčím
we
válčíme
you (sg)
válčíš
you (pl)
válčíte
he/she/it
válčí
they
válčí