roubovat
/[ˈrou̯bovat]/
Czechverb
Definitions
- 1.to graft
Synonyms & related words
Etymology
From roub + -ovat, from rubat.
Forms
- naroubovatperfective
- roubovatinfinitive
- roubovatiinfinitive
- roubovánínoun-from-verb
- roubujifirst-person • indicative • singular
- roubujucolloquial • first-person • indicative • singular
- roubujemefirst-person • indicative • plural
- -first-person • imperative • singular
- roubujmefirst-person • imperative • plural
- roubuješindicative • second-person • singular
- roubujeteindicative • plural • second-person
- roubujimperative • second-person • singular
- roubujteimperative • plural • second-person
- roubujeindicative • singular • third-person
- roubujíindicative • plural • third-person
- roubujoucolloquial • indicative • plural • third-person
- -imperative • singular • third-person
- -imperative • plural • third-person
- roubujemasculine • present • singular
- -masculine • past • singular
- roubujícfeminine • neuter • present • singular
- -feminine • neuter • past • singular
- roubujíceplural • present
- -past • plural
Conjugation
Infinitive:roubovat, roubovati
| I | roubuji, roubuju |
| we | roubujeme |
| you (sg) | roubuješ |
| you (pl) | roubujete |
| he/she/it | roubuje |
| they | roubují, roubujou |
I
roubuji, roubuju
we
roubujeme
you (sg)
roubuješ
you (pl)
roubujete
he/she/it
roubuje
they
roubují, roubujou
Full conjugation of roubovat →