pukat
/[ˈpukat]/
Czechverb
Definitions
- 1.to burst, to crack, to rupture
Etymology
Inherited from Proto-Slavic *pǫkati.
Forms
- puknoutperfective
- pukatinfinitive
- pukatiinfinitive
- pukánínoun-from-verb
- pukámfirst-person • indicative • singular
- pukámefirst-person • indicative • plural
- -first-person • imperative • singular
- pukejmefirst-person • imperative • plural
- pukášindicative • second-person • singular
- pukáteindicative • plural • second-person
- pukejimperative • second-person • singular
- pukejteimperative • plural • second-person
- pukáindicative • singular • third-person
- pukajíindicative • plural • third-person
- -imperative • singular • third-person
- -imperative • plural • third-person
- pukajemasculine • present • singular
- -masculine • past • singular
- pukajícfeminine • neuter • present • singular
- -feminine • neuter • past • singular
- pukajíceplural • present
- -past • plural
Conjugation
Infinitive:pukat, pukati
| I | pukám |
| we | pukáme |
| you (sg) | pukáš |
| you (pl) | pukáte |
| he/she/it | puká |
| they | pukají |
I
pukám
we
pukáme
you (sg)
pukáš
you (pl)
pukáte
he/she/it
puká
they
pukají