poutat
/[ˈpou̯tat]/
Czechverb
Definitions
- 1.to bind
Synonyms & related words
Etymology
Inherited from Proto-Slavic *pǫtati.
Forms
- spoutatperfective
- poutatinfinitive
- poutatiinfinitive
- poutánínoun-from-verb
- poutámfirst-person • indicative • singular
- poutámefirst-person • indicative • plural
- -first-person • imperative • singular
- poutejmefirst-person • imperative • plural
- poutášindicative • second-person • singular
- poutáteindicative • plural • second-person
- poutejimperative • second-person • singular
- poutejteimperative • plural • second-person
- poutáindicative • singular • third-person
- poutajíindicative • plural • third-person
- -imperative • singular • third-person
- -imperative • plural • third-person
- poutajemasculine • present • singular
- -masculine • past • singular
- poutajícfeminine • neuter • present • singular
- -feminine • neuter • past • singular
- poutajíceplural • present
- -past • plural
Conjugation
Infinitive:poutat, poutati
| I | poutám |
| we | poutáme |
| you (sg) | poutáš |
| you (pl) | poutáte |
| he/she/it | poutá |
| they | poutají |
I
poutám
we
poutáme
you (sg)
poutáš
you (pl)
poutáte
he/she/it
poutá
they
poutají