pouštět
/[ˈpou̯ʃcɛt]/
Czechverb
Definitions
- 1.imperfective form of pustit
Forms
- pouštětinfinitive
- pouštětiinfinitive
- -noun-from-verb
- pouštímfirst-person • indicative • singular
- pouštímefirst-person • indicative • plural
- -first-person • imperative • singular
- pouštějmefirst-person • imperative • plural
- pouštíšindicative • second-person • singular
- pouštíteindicative • plural • second-person
- pouštějimperative • second-person • singular
- pouštějteimperative • plural • second-person
- pouštíindicative • singular • third-person
- pouštějíindicative • plural • third-person
- pouštíindicative • plural • third-person
- -imperative • singular • third-person
- -imperative • plural • third-person
- pouštějemasculine • present • singular
- -masculine • past • singular
- pouštějícfeminine • neuter • present • singular
- -feminine • neuter • past • singular
- pouštějíceplural • present
- -past • plural
Conjugation
Infinitive:pouštět, pouštěti
| I | pouštím |
| we | pouštíme |
| you (sg) | pouštíš |
| you (pl) | pouštíte |
| he/she/it | pouští |
| they | pouštějí, pouští |
I
pouštím
we
pouštíme
you (sg)
pouštíš
you (pl)
pouštíte
he/she/it
pouští
they
pouštějí, pouští