poroučet
/[ˈporou̯t͡ʃɛt]/
Czechverb
Definitions
- 1.to give orders, to give commands
No etymology recorded for this word.
Forms
- poručitperfective
- poroučetinfinitive
- poroučetiinfinitive
- poroučenínoun-from-verb
- poroučímfirst-person • indicative • singular
- poroučímefirst-person • indicative • plural
- -first-person • imperative • singular
- poroučejmefirst-person • imperative • plural
- poroučíšindicative • second-person • singular
- poroučíteindicative • plural • second-person
- poroučejimperative • second-person • singular
- poroučejteimperative • plural • second-person
- poroučíindicative • singular • third-person
- poroučejíindicative • plural • third-person
- poroučíindicative • plural • third-person
- -imperative • singular • third-person
- -imperative • plural • third-person
- poroučejemasculine • present • singular
- -masculine • past • singular
- poroučejícfeminine • neuter • present • singular
- -feminine • neuter • past • singular
- poroučejíceplural • present
- -past • plural
Conjugation
Infinitive:poroučet, poroučeti
| I | poroučím |
| we | poroučíme |
| you (sg) | poroučíš |
| you (pl) | poroučíte |
| he/she/it | poroučí |
| they | poroučejí, poroučí |
I
poroučím
we
poroučíme
you (sg)
poroučíš
you (pl)
poroučíte
he/she/it
poroučí
they
poroučejí, poroučí
Full conjugation of poroučet →