počínat
/[ˈpot͡ʃiːnat]/
Czechverb
Definitions
- 1.to begin, to start
- 2.to set in
- 3.to conduct, to behave
Forms
- počítperfective
- počínatinfinitive
- počínatiinfinitive
- počínánínoun-from-verb
- počínámfirst-person • indicative • singular
- počínámefirst-person • indicative • plural
- -first-person • imperative • singular
- počínejmefirst-person • imperative • plural
- počínášindicative • second-person • singular
- počínáteindicative • plural • second-person
- počínejimperative • second-person • singular
- počínejteimperative • plural • second-person
- počínáindicative • singular • third-person
- počínajíindicative • plural • third-person
- -imperative • singular • third-person
- -imperative • plural • third-person
- počínajemasculine • present • singular
- -masculine • past • singular
- počínajícfeminine • neuter • present • singular
- -feminine • neuter • past • singular
- počínajíceplural • present
- -past • plural
Conjugation
Infinitive:počínat, počínati
| I | počínám |
| we | počínáme |
| you (sg) | počínáš |
| you (pl) | počínáte |
| he/she/it | počíná |
| they | počínají |
I
počínám
we
počínáme
you (sg)
počínáš
you (pl)
počínáte
he/she/it
počíná
they
počínají