přít
/[ˈpr̝̊iːt]/
Czechverb
Definitions
- 1.to dispute
Synonyms & related words
Etymology
Inherited from Old Czech přieti, from Proto-Slavic *pьrěti.
Forms
- přítinfinitive
- přítiinfinitive
- -noun-from-verb
- přufirst-person • indicative • singular
- přemefirst-person • indicative • plural
- -first-person • imperative • singular
- přemefirst-person • imperative • plural
- přešindicative • second-person • singular
- přeteindicative • plural • second-person
- přiimperative • second-person • singular
- přeteimperative • plural • second-person
- přeindicative • singular • third-person
- přouindicative • plural • third-person
- -imperative • singular • third-person
- -imperative • plural • third-person
- přemasculine • present • singular
- pramasculine • present • singular
- -masculine • past • singular
- přícfeminine • neuter • present • singular
- proucfeminine • neuter • present • singular
- -feminine • neuter • past • singular
- příceplural • present
- prouceplural • present
- -past • plural
Conjugation
Infinitive:přít, příti
| I | přu |
| we | přeme |
| you (sg) | přeš |
| you (pl) | přete |
| he/she/it | pře |
| they | přou |
I
přu
we
přeme
you (sg)
přeš
you (pl)
přete
he/she/it
pře
they
přou