otírat
/[ˈociːrat]/
Czechverb
Definitions
- 1.to wipe, to mop
Etymology
From o- + tírat.
Forms
- otřítperfective
- otíratinfinitive
- otíratiinfinitive
- otíránínoun-from-verb
- otírámfirst-person • indicative • singular
- otírámefirst-person • indicative • plural
- -first-person • imperative • singular
- otírejmefirst-person • imperative • plural
- otírášindicative • second-person • singular
- otíráteindicative • plural • second-person
- otírejimperative • second-person • singular
- otírejteimperative • plural • second-person
- otíráindicative • singular • third-person
- otírajíindicative • plural • third-person
- -imperative • singular • third-person
- -imperative • plural • third-person
- otírajemasculine • present • singular
- -masculine • past • singular
- otírajícfeminine • neuter • present • singular
- -feminine • neuter • past • singular
- otírajíceplural • present
- -past • plural
Conjugation
Infinitive:otírat, otírati
| I | otírám |
| we | otíráme |
| you (sg) | otíráš |
| you (pl) | otíráte |
| he/she/it | otírá |
| they | otírají |
I
otírám
we
otíráme
you (sg)
otíráš
you (pl)
otíráte
he/she/it
otírá
they
otírají